Definiție tehnică
Conductivitatea măsoară capacitatea apei din instalația de încălzire de a conduce curentul electric. Este determinată în principal de concentrația substanțelor ionice dizolvate în apă, inclusiv minerale, săruri, substanțe chimice de tratare și produse de coroziune. Conductivitatea se măsoară în microsiemens pe centimetru (µS/cm).
Într-un sistem de încălzire închis, conductivitatea oferă un indiciu util privind concentrația totală de ioni dizolvați în apa care circulă. Aceasta nu identifică substanțele individuale prezente, însă o valoare neobișnuit de mare sau în schimbare a conductivității poate indica modificări ale chimiei apei, care ar putea necesita investigații suplimentare.
Definiție simplificată
Conductivitatea măsoară câte substanțe dizolvate cu sarcină electrică sunt prezente în apa din sistem. Acestea pot proveni din apa folosită inițial la umplere, din substanțele chimice de tratare, din produsele de coroziune sau din alți contaminanți.
Prin urmare, o schimbare a conductivității poate indica din timp că starea apei din sistem s-a modificat.
Conductivitatea este utilă deoarece concentrația substanțelor dizolvate în apa din instalația de încălzire poate influența coroziunea, formarea depunerilor și stabilitatea generală a chimiei apei.
Un nivel ridicat sau o creștere neașteptată a conductivității poate indica:
Niveluri ridicate de săruri sau minerale dizolvate în apa din sistem.
Completarea repetată cu apă de la rețea, care poate introduce minerale dizolvate și oxigen suplimentare.
Contaminare cu o altă sursă de apă sau cu o altă substanță.
Concentrații excesive ale anumitor substanțe chimice de tratare.
Produși de coroziune dizolvați care se acumulează în sistem.
Modificări cauzate de componentele sistemului, scurgeri sau utilizarea unei ape de umplere necorespunzătoare.
Conductivitatea ridicată poate spori capacitatea apei de a transporta curenți electrici asociați cu coroziunea electrochimică, crescând potențial riscul de coroziune a metalelor din radiatoare, cazane, schimbătoare de căldură și conducte.
Prin urmare, conductivitatea trebuie evaluată împreună cu alte măsurători, precum pH-ul, concentrația inhibitorului, nivelurile de fier și cupru și alți parametri ai calității apei pentru a obține o imagine completă a stării sistemului de încălzire.
Un rezultat al măsurării conductivității nu ar trebui, de regulă, evaluat izolat. Surse diferite de apă de umplere și produse de tratare a apei pot genera valori ale conductivității semnificativ diferite. De exemplu, apa din sistem tratată corespunzător poate avea o conductivitate mai mare decât apa demineralizată netratată, fără ca acest lucru să indice neapărat o problemă.
Cea mai utilă evaluare este dacă conductivitatea este adecvată pentru sistem, regimul de tratare și recomandările aplicabile privind calitatea apei, precum și dacă s-a modificat semnificativ față de rezultatele anterioare.
