Definiție tehnică
Calciul măsoară concentrația de ioni de calciu dizolvați (Ca²⁺) prezenți în apa din sistemul de încălzire, exprimată în miligrame pe litru (mg/L).
Calciul este prezent în mod natural în apa de la rețeaua publică, în special în zonele cu apă dură, și este unul dintre principalele minerale responsabile de duritatea apei. Într-un sistem de încălzire, calciul este important deoarece poate reacționa cu carbonații și bicarbonații din apă, formând depuneri de carbonat de calciu, mai ales atunci când apa este încălzită.
Prin urmare, cantitatea de calciu prezentă oferă informații utile despre potențialul sistemului de formare a depunerilor de calcar și poate ajuta, de asemenea, la identificarea introducerii în sistem a apei proaspete de la rețeaua publică.
Definiție simplificată
Calciul este un mineral prezent în mod natural în apă și este una dintre principalele cauze ale durității apei.
Atunci când apa bogată în calciu este încălzită, se pot forma depuneri dure de calcar în interiorul cazanelor, schimbătoarelor de căldură și al altor componente ale sistemului. Măsurarea calciului ajută la determinarea probabilității ca apa din sistem să provoace depuneri de calcar și probleme asociate de funcționare.
Calciul este important deoarece nivelurile ridicate pot crește potențialul de formare a depunerilor de carbonat de calciu, mai ales în combinație cu o alcalinitate ridicată, condiții de pH favorabile și temperaturi ridicate.
Un rezultat anormal al calciului poate indica:
Apă dură pentru umplere care conține în mod natural concentrații ridicate de calciu dizolvat.
Un risc crescut de formare a depunerilor de calcar în cazane și schimbătoare de căldură.
Completarea repetată a sistemului de încălzire cu apă proaspătă de la rețea.
Utilizarea incompletă sau ineficientă a apei de umplere dedurizate, demineralizate sau tratate în alt mod, atunci când se așteaptă aplicarea unui astfel de tratament.
Modificări ale apei din sistem cauzate de reumplere, spălare sau întreținere.
O posibilă problemă legată de calitatea apei, atunci când nivelurile de calciu diferă semnificativ de rezultatele testelor anterioare sau de caracteristicile așteptate ale apei de umplere.
Când apa care conține calciu este încălzită, calciul dizolvat se poate combina cu carbonații pentru a forma depuneri de carbonat de calciu. Aceste depuneri se pot acumula pe suprafețele fierbinți, în special în interiorul schimbătoarelor de căldură, unde temperaturile sunt cele mai ridicate.
Depunerile de calcar pot reduce eficiența transferului de căldură și pot contribui la:
Consum energetic crescut.
Supraîncălzirea localizată a suprafețelor de transfer termic.
Debit de apă redus prin conducte îngustate.
Zgomot crescut la cazane sau schimbătoare de căldură.
Eficiență și performanță reduse ale aparatului.
Defectarea prematură a componentelor în cazurile grave.
Testarea calciului poate fi utilă și atunci când investighezi dacă un sistem se confruntă cu pierderi frecvente de apă și completări. Dacă într-un sistem umplut inițial cu apă cu un conținut redus de calciu sau demineralizată se înregistrează ulterior valori tot mai mari ale calciului, acest lucru poate indica faptul că a fost introdusă între timp apă de la rețeaua publică.
Prin urmare, calciul trebuie luat în considerare împreună cu parametri precum alcalinitatea M, pH-ul, conductivitatea și alte măsurători legate de duritate atunci când evaluezi probabilitatea formării depunerilor de calcar și starea generală a apei din sistemul de încălzire.
Concentrația de calciu nu trebuie evaluată, de regulă, în mod izolat. O concentrație mare de calciu nu înseamnă automat că se formează depuneri de calcar, deoarece formarea acestora depinde de mai mulți factori care interacționează, inclusiv alcalinitatea, pH-ul, temperatura și compoziția chimică generală a apei.
De asemenea, este important să faci diferența între concentrația de calciu și duritatea totală. Calciul măsoară cantitatea de ioni de calciu prezenți în mod specific, în timp ce duritatea totală poate include contribuții din partea altor minerale, în special a magneziului.
Nivelul de calciu preconizat va depinde, de asemenea, în mare măsură de sursa apei de umplere. Sistemele umplute direct cu apă dură de la rețea pot conține în mod natural considerabil mai mult calciu decât sistemele umplute cu apă dedurizată sau demineralizată.
