Definiție tehnică
Clorurile reprezintă măsurarea concentrației de ioni de clorură dizolvați (Cl⁻) prezenți în apa din sistemul de încălzire, exprimată în miligrame pe litru (mg/L).
Clorurile se găsesc în mod natural în apa de la rețea și pot fi introduse și prin apa de umplere, contaminare, substanțe chimice de tratare sau surse externe. Spre deosebire de mineralele care formează depuneri, clorurile nu formează în mod normal piatră, dar sunt importante deoarece concentrațiile ridicate pot crește corozivitatea apei din sistem.
Clorurile sunt deosebit de relevante pentru metalele care se bazează pe un strat protector de oxid, precum oțelul inoxidabil și aluminiul, deoarece concentrațiile suficient de ridicate de cloruri pot deteriora acest strat protector și pot crește riscul de coroziune localizată.
Definiție simplificată
Clorurile sunt săruri dizolvate care se găsesc în mod natural în apă.
Cantitățile mici sunt normale, însă nivelurile ridicate de cloruri pot face ca apa din sistem să fie mai agresivă față de anumite metale și pot crește riscul de coroziune, în special de coroziune localizată prin pitting.
Clorurile sunt importante deoarece concentrațiile ridicate pot influența semnificativ comportamentul la coroziune al metalelor dintr-un sistem de încălzire.
Un rezultat anormal sau ridicat al clorurilor poate indica:
Niveluri ridicate în mod natural de cloruri în apa folosită inițial la umplere.
Completări repetate cu apă de la rețeaua publică.
Contaminarea cu o altă sursă de apă sau cu o altă substanță.
Introducerea unor substanțe chimice sau reziduuri care conțin cloruri.
Practici incorecte de umplere sau tratare.
Modificări ale compoziției chimice a apei din sistem în urma lucrărilor de întreținere sau a reumplerii.
Un risc potențial mai mare de coroziune a materialelor vulnerabile din sistem.
Una dintre principalele probleme asociate clorurilor este coroziunea punctiformă. În loc să provoace coroziune uniformă pe întreaga suprafață, clorurile pot ataca zone mici din stratul protector de oxid al unui metal, formând cavități foarte localizate.
Acest tip de coroziune este important deoarece o componentă poate fi perforată în profunzime, în timp ce cea mai mare parte a suprafeței sale pare încă neafectată.
Nivelurile ridicate de cloruri pot contribui la:
Coroziune punctiformă a metalelor susceptibile.
Deteriorarea componentelor din oțel inoxidabil și a schimbătoarelor de căldură.
Risc crescut de coroziune pentru aluminiu și aliajele de aluminiu în condiții necorespunzătoare ale apei.
Atac localizat asupra conductelor, fitingurilor și altor componente metalice.
Creșterea concentrației produselor de coroziune în apa de circulație.
Scurgeri sau defectarea prematură a componentelor în cazuri grave.
Efectul clorurii este influențat de mai mulți alți factori, inclusiv pH-ul, temperatura, concentrația de oxigen, materialele sistemului și conductivitatea generală. Temperaturile mai ridicate și compoziția chimică necorespunzătoare a apei pot face unele materiale mai vulnerabile la coroziunea cauzată de cloruri.
Prin urmare, testarea clorurilor este utilă pentru a stabili dacă apa conține o concentrație neobișnuit de mare de săruri dizolvate potențial agresive și ar trebui luată în considerare împreună cu pH-ul, conductivitatea, fierul, cuprul, aluminiul și concentrația inhibitorului la evaluarea riscului general de coroziune.
Clorura nu ar trebui, de regulă, evaluată izolat. Prezența clorurii nu înseamnă automat că are loc coroziunea, iar în multe surse de apă de la rețea se găsește în mod natural o anumită cantitate de clorură.
Importanța rezultatului depinde de concentrația prezentă, materialele sistemului, temperatura de funcționare, pH, regimul de tratare și cerințele producătorului aparatului privind calitatea apei.
De asemenea, este important să faci distincția între clorură și clor. Clorura (Cl⁻) este un ion stabil dizolvat, prezent în mod obișnuit în apă, în timp ce clorul este o substanță chimică oxidantă care poate fi utilizată în tratarea sau dezinfectarea apei.
Prin urmare, rezultatul pentru clorură este cel mai util atunci când este comparat cu calitatea preconizată a apei de umplere, cu rezultatele anterioare ale sistemului și cu cerințele aplicabile componentelor instalate în sistemul de încălzire.
