Definiție tehnică
Fierul măsoară concentrația de fier prezent în apa din sistemul de încălzire, exprimată în miligrame pe litru (mg/L). În funcție de metoda de laborator utilizată, aceasta poate reprezenta fierul total, incluzând atât fierul dizolvat, cât și fierul conținut în particulele fine de coroziune aflate în suspensie.
Fierul dintr-un sistem de încălzire închis este asociat în principal cu coroziunea metalelor feroase, inclusiv a radiatoarelor din oțel, a conductelor din oțel moale, a componentelor cazanului și a altor materiale care conțin fier. Pe măsură ce aceste componente se corodează, fierul poate ajunge în apa care circulă, sub formă dizolvată, și poate forma ulterior produse de coroziune insolubile, precum magnetita și alți oxizi de fier.
Prin urmare, fierul este unul dintre cei mai importanți indicatori ai stării de coroziune și curățeniei unui sistem de încălzire.
Definiție simplificată
Fierul măsoară cantitatea de fier prezentă în apa din sistemul de încălzire.
Nivelurile ridicate indică de obicei că anumite componente din oțel sau care conțin fier se corodează sau s-au corodat în trecut, producând fier dizolvat, rugină, magnetită sau nămol. Măsurarea fierului ajută la identificarea coroziunii înainte ca aceasta să provoace probleme mai grave, precum blocaje, zone reci în radiatoare sau defectarea componentelor.
Fierul este important deoarece nivelurile ridicate pot indica coroziunea componentelor feroase și acumularea produselor de coroziune în sistemul de încălzire.
Un rezultat anormal sau ridicat al nivelului de fier poate indica:
Coroziunea radiatoarelor din oțel, a conductelor sau a altor componente feroase.
Protecție insuficientă sau ineficientă cu inhibitor de coroziune.
Pătrunderea oxigenului în sistem prin scurgeri, completări frecvente cu apă sau proiectarea defectuoasă a sistemului.
Valoare necorespunzătoare a pH-ului apei din sistem.
Contaminanți corozivi sau calitate slabă a apei.
Magnetită, rugină sau nămol de coroziune deja existent, aflat în circulație în sistem.
Curățarea sau spălarea insuficientă a unui sistem mai vechi.
Resturi de la instalare sau produse de coroziune acumulate în timp, puse în mișcare.
Modificări ale compoziției chimice a apei după golire, reumplere sau lucrări de întreținere.
Când componentele care conțin fier se corodează, o parte din fier ajunge inițial în apă sub formă dizolvată. În timp, acesta poate reacționa în continuare și poate forma oxizi de fier solizi, inclusiv magnetită, asociată frecvent cu nămolul negru care se găsește în sistemele de încălzire.
Prin urmare, un nivel ridicat de fier poate contribui la:
Formarea și acumularea de nămol de magnetită.
Zone reci în radiatoare și încălzire neuniformă.
Depuneri în schimbătoarele de căldură ale centralelor și pompelor de căldură.
Debit restricționat prin canale înguste.
Blocaje în robinete și conducte.
Uzură sporită sau interferențe cu pompele de circulație.
Eficiență redusă a transferului de căldură.
Zgomot sporit al sistemului.
Eficiență și fiabilitate reduse ale sistemului.
Scurgeri și defectarea prematură a componentelor corodate.
Testarea fierului poate ajuta, de asemenea, la evaluarea eficienței curățării și tratării sistemului. O scădere a nivelului de fier după curățare și dozarea corectă a inhibitorului poate indica o îmbunătățire a stării sistemului, în timp ce un nivel persistent ridicat sau în creștere al fierului poate sugera că procesul de coroziune continuă sau că persistă o contaminare semnificativă.
Prin urmare, la evaluarea stării generale de coroziune a sistemului de încălzire, fierul trebuie luat în considerare alături de parametri precum fierul dizolvat, solidele în suspensie, pH-ul, conductivitatea, clorurile, molibdatul sau alți indicatori ai inhibitorilor, cuprul și aluminiul.
Fierul nu ar trebui, în mod normal, evaluat izolat. Un rezultat ridicat arată că fierul este prezent în apa din sistem, dar nu stabilește de la sine dacă fierul provine din coroziune activă sau din depuneri istorice de coroziune.
Este deosebit de util să faci distincția între Fier și Fier dizolvat:
Fier dizolvat măsoară fierul dizolvat chimic în apă și poate fi deosebit de util ca indicator al coroziunii active sau recente.
Fierul, atunci când metoda de laborator măsoară fierul total, poate include atât fier dizolvat, cât și particule fine rezultate din coroziune, precum rugina și magnetita.
De exemplu, un sistem cu un nivel ridicat de fier total, dar cu un nivel relativ scăzut de fier dizolvat, poate conține cantități semnificative de reziduuri sau nămol provenite din coroziune istorică, fără ca acest lucru să însemne neapărat că în momentul testării se înregistrează același nivel de coroziune activă. În schimb, un nivel crescut de fier dizolvat poate constitui o dovadă mai clară că are loc coroziune în prezent.
Prin urmare, rezultatul trebuie interpretat împreună cu materialele sistemului, concentrația inhibitorului, pH-ul, solidele în suspensie, rezultatele testelor anterioare și istoricul tratamentelor pentru a determina cauza și gravitatea problemei.
