Definiție tehnică
Fosforul reprezintă o măsură a concentrației de compuși care conțin fosfor prezenți în apa din sistemul de încălzire, exprimată în miligrame pe litru (mg/L).
În sistemele de încălzire închise, fosforul poate apărea în mod natural în concentrații scăzute în apa de umplere, dar poate fi introdus și prin inhibitori de coroziune, agenți de curățare, substanțe chimice de tratare sau contaminare care conțin fosfați.
Prin urmare, fosforul este adesea util ca parametru de diagnosticare și de monitorizare a tratării. Atunci când se utilizează produse chimice de tratare pe bază de fosfați, concentrația de fosfor poate indica prezența sau concentrația acestora. În anumite condiții chimice ale apei, fosfatul poate reacționa și cu metalele sau cu mineralele care formează duritatea apei și poate contribui la formarea de precipitate sau depuneri.
Definiție simplificată
Fosforul măsoară cantitatea de material care conține fosfor din apa sistemului.
Acesta poate proveni din apa de umplere inițială sau din substanțele chimice de tratare a sistemului de încălzire, în special din produsele care conțin fosfați. Testarea acestuia poate ajuta la identificarea modului în care a fost tratat sistemul și a prezenței unor niveluri neobișnuite de substanțe chimice sau a unor depuneri.
Fosforul este util deoarece concentrația sa poate oferi informații despre tratarea chimică și starea generală a apei din sistemul de încălzire.
Un rezultat anormal sau neașteptat al fosforului poate indica:
Prezența unui inhibitor de coroziune sau a unei substanțe chimice de tratare care conține fosfați.
Dozarea incorectă sau excesivă a unui produs de tratare.
Diluarea unui produs de tratare care conține fosfați în urma completării repetate.
Substanțe chimice de curățare reziduale rămase după întreținerea sistemului.
Contaminarea cu o altă substanță chimică sau sursă de apă.
Modificări ale chimiei tratamentului în urma golirii, spălării sau reumplerii.
Fosfat sau fosfor prezent în mod natural în apa de umplere inițială.
Condiții care pot favoriza formarea depunerilor care conțin fosfați.
Compușii fosfatici pot fi utilizați în unele formulări pentru tratarea apei, deoarece pot contribui la protecția împotriva coroziunii, inclusiv prin interacțiunea cu suprafețele metalice pentru a ajuta la formarea unor pelicule protectoare.
Cu toate acestea, compușii care conțin fosfor pot interacționa și cu alte substanțe din sistem. De exemplu, fosfatul poate reacționa cu calciul, fierul sau alte metale pentru a forma compuși relativ insolubili.
Dacă are loc precipitarea, aceasta poate contribui la:
Depuneri în interiorul sistemului de încălzire.
Depuneri pe schimbătoarele de căldură.
Debit restricționat prin canale înguste.
Creșterea cantității de solide în suspensie.
Performanță redusă a transferului de căldură.
Acumularea de material în valve, pompe sau alte componente.
Fosforul poate fi, de asemenea, deosebit de util ca parte a unei amprente chimice a sistemului. Dacă apa de umplere conține foarte puțin fosfor, dar apa din sistemul de circulație conține o concentrație semnificativ mai mare, acest lucru poate indica adăugarea unei substanțe chimice de tratare care conține fosfor.
În schimb, atunci când se știe că este prezent un inhibitor pe bază de fosfați, scăderea concentrației de fosfor poate ajuta la indicarea diluării sau pierderii tratamentului, deși interpretarea corectă depinde de formula utilizată.
Prin urmare, fosforul trebuie luat în considerare împreună cu parametri precum molibdatul, sodiul, conductivitatea, calciul, duritatea totală, solidele în suspensie, pH-ul și concentrația inhibitorului atunci când se evaluează istoricul tratării și chimia generală a apei din sistemul de încălzire.
Fosforul nu ar trebui evaluat, de regulă, în mod izolat. Semnificația sa depinde în mare măsură de compusul care conține fosfor și motivul pentru care este prezent.
Un rezultat relativ ridicat al concentrației de fosfor nu este automat o dovadă a unei probleme. Acesta poate fi de așteptat atunci când sistemul a fost tratat în mod deliberat cu un inhibitor care conține fosfați sau cu un alt produs de tratare.
De asemenea, concentrația de fosfor, luată singură, nu confirmă dacă un inhibitor de coroziune funcționează corect. Produse de tratare diferite folosesc formule chimice diferite, așadar concentrația de fosfor așteptată trebuie evaluată în raport cu produsul cunoscut, doza recomandată și regimul de tratare.
Este important să iei în considerare și posibilitatea precipitării. Dacă nivelul fosforului este ridicat împreună cu parametri precum calciul, fierul sau solidele în suspensie, acest lucru poate constitui o dovadă suplimentară că se pot forma depuneri care conțin fosfați.
Prin urmare, rezultatul este cel mai util atunci când este comparat cu chimia inițială a apei de umplere, rezultatele testelor anterioare și produsele de tratare cunoscute ca fiind prezente în sistem.
