Definiție tehnică
Molibdenul reprezintă măsurarea concentrației elementului molibden (Mo) prezent în apa din sistemul de încălzire, exprimată în miligrame pe litru (mg/L).
În sistemele de încălzire închise, molibdenul este deosebit de relevant deoarece compușii de molibdat sunt utilizați în anumite formule de inhibitori de coroziune. Atunci când se adaugă în apa din sistem un inhibitor pe bază de molibdat, analiza elementală de laborator poate detecta molibdenul asociat acestui tratament. ICP-AES, de exemplu, este o tehnică analitică consacrată pentru măsurarea molibdenului ca element în apă.
Datele de laborator Fernox demonstrează această relație dintre tratament și molibden. Într-un test publicat de curățare a sistemului, concentrația de molibden a crescut de la aproape zero în apa de umplere la 183.4 mg/L în apa din sistem, după curățare și tratarea cu Protector F1. Fernox a descris apa de după tratare ca având niveluri optime de substanțe utilizate pentru tratarea apei, menționând în mod specific molibdenul ca exemplu.
Prin urmare, molibdenul este util în principal ca indicator asociat tratamentului, ajutând la stabilirea prezenței unui inhibitor pe bază de molibdat și a măsurii în care concentrația acestuia corespunde tratamentului utilizat.
Definiție simplificată
Molibdenul este un element asociat frecvent cu anumiți inhibitori de coroziune pentru sistemele de încălzire.
Testarea cantității prezente poate ajuta la determinarea prezenței în sistem a substanței chimice de tratare așteptate și a posibilității ca aceasta să fi fost diluată, pierdută sau dozată incorect.
Molibdenul este important deoarece poate oferi un indiciu util privind prezența și concentrația protecției anticorozive pe bază de molibdat în sistemul de încălzire.
Rezultatele de laborator publicate de Fernox clasifică concentrația acceptabilă de molibden ca fiind „Depinde de tratament”, în loc să stabilească o singură limită universală de tip admis/respins. Acest lucru se datorează faptului că concentrația așteptată depinde de produsul inhibitor și de dozajul prezent în sistem.
Un rezultat scăzut sau neașteptat al concentrației de molibden poate indica:
O cantitate insuficientă de inhibitor pe bază de molibdat în sistem.
Diluarea tratamentului prin completări repetate cu apă proaspătă.
Pierderea apei tratate prin scurgeri, golire sau lucrări de întreținere.
Un sistem care a fost reumplut fără ca inhibitorul să fie dozat din nou în mod corect.
Un dozaj inițial incorect al tratamentului.
O modificare a compoziției chimice a tratamentului de la testarea anterioară a apei.
Utilizarea unui inhibitor care nu conține molibdat, caz în care un rezultat scăzut al concentrației de molibden poate fi pe deplin de așteptat.
Un rezultat neobișnuit de ridicat al concentrației de molibden poate indica:
O concentrație ridicată a unui produs de tratare care conține molibdat.
Supradozarea în raport cu nivelul de tratare prevăzut.
Modificări ale concentrației rezultate din istoricul umplerii sau tratării sistemului.
Utilizarea unei substanțe chimice diferite, care conține molibdat, față de cea preconizată.
Menținerea concentrației corecte de inhibitor de coroziune este importantă, deoarece o protecție insuficientă poate permite coroziunii componentelor metalice să avanseze, contribuind potențial la:
Formarea nămolului de fier și magnetită.
Coroziunea radiatoarelor, conductelor și schimbătoarelor de căldură.
Creșterea cantității de produse de coroziune dizolvate și în suspensie.
Zone reci în radiatoare și circulație restricționată.
Depuneri în pompe, supape și schimbătoare de căldură.
Reducerea eficienței sistemului de încălzire.
Scurgeri și defectarea prematură a componentelor.
Prin urmare, testarea molibdenului poate fi deosebit de utilă atunci când se evaluează dacă tratamentul cu inhibitor cunoscut este încă prezent într-o concentrație adecvată. Testul publicat de Fernox a arătat o creștere substanțială a nivelului de molibden după tratarea cu Protector F1 și a asociat această creștere cu niveluri optime ale componentelor tratamentului și cu respectarea recomandărilor Fernox.
Prin urmare, molibdenul ar trebui luat în considerare alături de parametri precum molibdatul, pH-ul, fierul, cuprul, aluminiul, conductivitatea, solidele în suspensie și alte măsurători legate de inhibitori atunci când se evaluează protecția sistemului.
Molibdenul nu ar trebui, de regulă, evaluat izolat. Semnificația sa depinde în mare măsură de produsul de tratare folosit în sistemul de încălzire.
O concentrație scăzută de molibden nu înseamnă automat că sistemul nu a fost tratat. Unii inhibitori de coroziune folosesc formule chimice alternative și pot conține puțin molibden sau deloc. În schimb, un rezultat ridicat al nivelului de molibden poate fi pe deplin așteptat atunci când este prezent un tratament pe bază de molibdat, dozat corect. Prin urmare, Fernox clasifică nivelul recomandat de molibden ca fiind dependent de tratament.
De asemenea, este important să faci distincția între molibden și molibdat:
Molibdenul (Mo) indică cantitatea de molibden elementar detectată de laborator.
Molibdatul (MoO₄²⁻) se referă la ionul chimic complet, care conține molibden și oxigen.
Prin urmare, cele două valori sunt corelate, dar nu sunt interschimbabile din punct de vedere numeric. Dacă laboratorul raportează ambele valori, trebuie să ții cont de unitățile lor și de calculul analitic înainte de a compara rezultatele.
Interpretarea cea mai utilă se obține comparând molibdenul cu produsul inhibitor cunoscut și dozajul acestuia, rezultatele testelor anterioare, rezultatul analizei apei de umplere și alți indicatori de coroziune.
