Definiție tehnică
Nitrații reprezintă o măsură a concentrației de ioni nitrat dizolvați (NO₃⁻) prezenți în apa din sistemul de încălzire, exprimată în miligrame pe litru (mg/L).
Nitrații se găsesc în mod natural în apă și se formează prin oxidarea compușilor care conțin azot, cum ar fi amoniacul. Prin urmare, concentrația lor în apa de la rețea sau în apa de umplere variază în funcție de sursa apei și de condițiile locale de mediu.
În analiza apei din sistemele de încălzire, nitrații sunt utili în principal ca parametru informativ și de diagnostic. Testarea de laborator Fernox include nitrații printre anionii obișnuiți măsurați prin cromatografie ionică, iar rapoartele actuale ale laboratoarelor Fernox îi clasifică drept „Cu titlu informativ” în loc să aplice o limită universală de concentrație pentru conformitate.
Definiție simplificată
Nitrații sunt substanțe dizolvate care pot fi prezente în mod natural în apa folosită pentru umplerea unui sistem de încălzire.
Testarea nitraților ajută la conturarea compoziției chimice și a istoricului apei din sistem. O diferență neașteptată față de apa folosită inițial la umplerea sistemului poate indica o schimbare a compoziției chimice a apei sau introducerea unei alte surse de apă ori de substanțe chimice.
Nitrații sunt utili deoarece contribuie la amprenta chimică generală a apei din sistemul de încălzire și pot ajuta la identificarea diferențelor dintre apa care circulă în sistem și apa folosită inițial pentru umplerea acestuia.
Un rezultat neobișnuit sau neașteptat al testării nitraților poate indica:
Nivel natural ridicat de nitrați în apa de la rețeaua de alimentare sau în apa folosită la umplere.
Introducerea ulterioară a unei alte surse de apă.
Completarea sau reumplerea repetată cu apă cu o compoziție chimică diferită.
Introducerea unei substanțe chimice care conține nitrați, dacă este cazul.
Substanțe chimice reziduale după curățare sau tratare, în funcție de produsele folosite.
Contaminare provenită de la o altă sursă de apă sau de substanțe chimice.
Modificări ale compușilor care conțin azot în apa din instalație.
O diferență între compoziția chimică actuală a apei din instalație și rezultatele anterioare de laborator.
Exemplul de analiză de laborator publicat de Fernox demonstrează caracterul diagnostic al acestui parametru. În acea analiză, nitrații au fost înregistrați alături de nitriți și sulfați și au fost clasificați în mod specific drept „Pentru informare” în loc să li se atribuie o limită acceptabilă definită.
Nitrații există și sub formă de ioni dizolvați și, prin urmare, contribuie la conținutul ionic total al apei, deși contribuția lor trebuie analizată în cadrul mai larg al conductivității și al profilului chimic al apei și nu interpretată izolat.
Prin urmare, testarea nitraților poate ajuta la:
Stabilește caracteristicile chimice ale apei de umplere inițiale.
Compară apa de umplere cu apa din sistemul de circulație.
Identifică modificările neexplicate ale compoziției apei.
Sprijină investigațiile privind contaminarea sau schimbarea sursei apei de umplere.
Oferă context suplimentar la interpretarea măsurătorilor de conductivitate, nitriți, cloruri, sulfați și alți ioni dizolvați.
Prin urmare, nitratul ar trebui considerat în primul rând un parametru diagnostic complementar, nu un indicator direct și independent al depunerilor de calcar sau al coroziunii într-un sistem obișnuit de încălzire.
Nitratul nu ar trebui evaluat, de regulă, în mod izolat, iar prezența nitratului nu indică automat o problemă a sistemului de încălzire.
În prezent, Fernox clasifică nitratul drept „cu rol informativ”, ceea ce înseamnă că nu există o concentrație universală Fernox de trecere/eșec, aplicabilă tuturor sistemelor.
De asemenea, este important să faci distincția între nitrat și nitrit:
Nitrat (NO₃⁻) este o formă oxidată relativ stabilă a azotului și poate fi prezent în mod natural în apa de umplere.
Nitrit (NO₂⁻) este o specie chimică diferită și poate avea o semnificație diferită în chimia tratării apei, inclusiv fiind utilizat în unele formulări de inhibitori de coroziune.
Prin urmare, cele două rezultate nu trebuie considerate interschimbabile.
O concentrație de nitrat mai mare în apa din sistemul de circulație decât în apa inițială de umplere poate justifica investigații suplimentare, dar, de una singură, nu demonstrează existența coroziunii, a contaminării sau a unui eșec al tratamentului. Rezultatul este cel mai util atunci când este comparat cu concentrația de nitrat din apa de umplere, rezultatele testelor anterioare, nitritul, conductivitatea și istoricul cunoscut al tratării sistemului.
