Definiție tehnică
Nitritul măsoară concentrația de ioni de nitrit dizolvați (NO₂⁻) prezenți în apa sistemului de încălzire, exprimată în miligrame pe litru (mg/L).
Nitritul este un ion reactiv care conține azot și este distinct din punct de vedere chimic de nitrat (NO₃⁻). Poate apărea ca intermediar în timpul transformărilor dintre diferiți compuși ai azotului și, în cele din urmă, poate fi oxidat la nitrat.
În sistemele de încălzire închise, nitritul poate proveni din apa de umplere, contaminare, modificări chimice sau microbiologice ale apei ori anumite formule de tratare. Produsele chimice pe bază de nitrit, folosite ca inhibitori de coroziune, au fost utilizate în trecut în unele sisteme de încălzire și răcire închise, deși multe produse moderne de tratare sunt formulate special fără nitrit. Fernox recunoaște în propriile îndrumări tehnice prezența produselor de tratare care conțin nitrit; de exemplu, DS-10 nu trebuie amestecat cu produse care conțin nitrit.
Analiza de laborator Fernox include nitritul ca parametru distinct al calității apei. În rezultatele de laborator Fernox publicate în prezent, nitritul este clasificat drept „Informativ”, fără a avea o concentrație universală de tip admis/respins.
Definiție simplificată
Nitritul este un compus al azotului dizolvat care poate fi prezent în apa de umplere sau poate fi introdus prin anumite substanțe chimice de tratare sau modificări ale apei din sistem.
Testarea nitritului ajută la obținerea unei imagini mai clare asupra chimiei apei din sistem și a istoricului tratării acesteia. O valoare neașteptată poate indica faptul că apa s-a modificat sau că este posibil să fie prezentă o substanță chimică ce conține nitrit.
Nitritul este util deoarece poate oferi informații despre tratamentul chimic, contaminarea și modificarea compoziției chimice a apei din sistemul de încălzire. Laboratoarele Fernox includ speciile de azot, precum nitratul și nitritul, în capacitățile lor de analiză.
Un rezultat anormal sau neașteptat al concentrației de nitrit poate indica:
Prezența unui inhibitor de coroziune care conține nitrit sau a unei alte substanțe chimice de tratare.
Reziduuri de substanțe chimice de tratare provenite dintr-un tratament anterior.
Introducerea unei alte substanțe chimice sau a unei alte surse de apă.
Modificări ale compoziției chimice a azotului din apa sistemului.
Transformarea chimică sau microbiologică a altor compuși care conțin azot.
Contaminare introdusă în timpul umplerii, întreținerii sau reparării.
O diferență semnificativă între apa care circulă în sistem și apa utilizată inițial pentru umplere.
Atunci când se utilizează un inhibitor cunoscut pe bază de nitrit, concentrația de nitrit poate oferi informații utile despre prezența sau diluarea tratamentului respectiv. În schimb, dacă tratamentul preconizat nu conține nitriți, o concentrație apreciabilă de nitrit poate justifica investigarea suplimentară a sursei sale. Sunt disponibile fluide moderne pentru transferul de căldură în circuite închise, care utilizează în mod explicit pachete de inhibitori fără nitriți, ceea ce demonstrează că rezultatul preconizat depinde în mare măsură de substanțele chimice folosite pentru tratare.
Nitritul este, de asemenea, mai puțin oxidat chimic decât nitratul și poate fi transformat în nitrat prin oxidare. Prin urmare, compararea nitritului și nitratului împreună poate oferi informații de diagnostic mai utile decât analizarea fiecărei măsurători separat.
Prin urmare, testarea nitritului poate ajuta la:
Caracterizarea amprentei chimice generale a apei din sistem.
Compararea apei aflate în circulație cu apa folosită inițial la umplere.
Identificarea posibilelor substanțe chimice de tratare.
Detectarea modificărilor neașteptate ale chimiei apei.
Sprijinirea investigațiilor privind contaminarea sau chimia neobișnuită a azotului.
Oferirea unui context pentru alți parametri, precum nitratul, conductivitatea și măsurătorile legate de inhibitori.
Exemplul de laborator publicat de Fernox a înregistrat separat atât nitratul, cât și nitritul și a clasificat fiecare dintre acestea drept „Informativ.”
Prin urmare, la evaluarea stării generale și a istoricului de tratare a sistemului, nitritul trebuie analizat în principal împreună cu parametri precum nitratul, conductivitatea, pH-ul, molibdatul, molibdenul, fosforul, borul și alți indicatori legați de tratare.
Nitritul nu ar trebui evaluat, de regulă, în mod izolat, iar prezența sa nu indică automat o problemă la sistemul de încălzire.
Semnificația unui rezultat pentru nitrit depinde în mare măsură de produsul de tratare, apa de umplere și istoricul sistemului. Într-un sistem tratat în mod intenționat cu un inhibitor care conține nitrit, este posibil să se aștepte o concentrație măsurabilă. Într-un sistem în care nu a fost utilizat niciun produs care conține nitrit, un rezultat neașteptat poate justifica investigații suplimentare.
Datele de laborator publicate în prezent de Fernox clasifică nitritul drept „Cu titlu informativ”, ceea ce înseamnă că, în acea analiză, nu se aplică parametrului o concentrație universală Fernox de tip admis/respins.
De asemenea, este important să faci distincția între nitrit și nitrat:
Nitritul (NO₂⁻) este o specie intermediară a azotului, mai reactivă.
Nitratul (NO₃⁻) este forma mai puternic oxidată și, în general, este mai stabilă din punct de vedere chimic în apa oxigenată. Nitritul se poate oxida în nitrat.
Prin urmare, cele două măsurători sunt legate, dar nu sunt interschimbabile.
Cea mai utilă interpretare rezultă din compararea nitritului cu rezultatul inițial al analizei apei de umplere, concentrația de nitrat, produsele de tratare cunoscute, rezultatele anterioare de laborator și parametrii generali ai chimiei apei din sistem.
