Definiție tehnică
Totalul solidelor dizolvate (TDS) calculat este o estimare a concentrației totale de substanțe ionice dizolvate prezente în apa sistemului de încălzire, exprimată în miligrame pe litru (mg/L).
Aceste substanțe dizolvate pot include calciu, magneziu, sodiu, potasiu, clorură, sulfat, bicarbonat, carbonat și substanțe chimice de tratare dizolvate, împreună cu alte săruri și minerale solubile.
Cuvântul „calculat” este important. În loc să se evapore fizic apa și să se cântărească materialul dizolvat rămas, TDS calculat este de obicei determinat pe baza conductivității electrice a apei, folosind un factor de conversie adecvat:
TDS calculat (mg/L) ≈ Conductivitate (µS/cm) × factor de conversie
Factorul exact de conversie depinde de compoziția ionică a apei. Recomandările analitice publicate indică, de obicei, valori ale factorului de conversie conductivitate–TDS cuprinse aproximativ în intervalul 0,55–0,8, ceea ce demonstrează că TDS calculat pe baza conductivității este o estimare, nu o măsurare directă.
Laboratoarele Fernox menționează în mod specific „Totalul solidelor dizolvate (calculat)” drept unul dintre parametrii generali ai calității apei.
Definiție simplificată
Totalul solidelor dizolvate îți spune aproximativ cât material dizolvat este prezent în apa sistemului de încălzire.
Aceasta include săruri dizolvate, minerale și substanțe chimice de tratare care nu pot fi neapărat observate în apă. O valoare TDS ridicată sau variabilă poate indica faptul că apa din sistem conține mai mult material dizolvat decât era de așteptat și poate ajuta la identificarea contaminării, a spălării insuficiente sau a modificărilor chimiei apei.
TDS este important deoarece oferă o indicație generală utilă privind cantitatea de material dizolvată în apa din sistem.
În loc să identifice o anumită substanță chimică, TDS oferă o indicație generală asupra concentrației sărurilor dizolvate și a substanțelor chimice de tratare.
O valoare TDS anormală sau neașteptat de ridicată poate indica:
Concentrații ridicate de săruri sau minerale dizolvate în apa de umplere.
Reziduuri de substanțe chimice de curățare rămase după curățarea sistemului.
Clătire insuficientă după curățarea chimică.
Concentrații ridicate de substanțe chimice pentru tratare.
Contaminare dintr-o altă sursă de apă sau de substanțe chimice.
Completarea repetată cu apă de la rețea.
Concentrarea substanțelor dizolvate în sistem în timp.
Modificări ale compoziției chimice a apei din sistem de la umplerea inițială a acestuia.
Introducerea apei dure sau cu un conținut ridicat de minerale pentru umplere.
O creștere neașteptată a concentrației produselor de coroziune dizolvate sau a altor substanțe ionice.
O utilizare deosebit de importantă a TDS în sistemele de încălzire este evaluarea gradului în care sistemul a fost clătit corespunzător după curățarea chimică.
Fernox precizează în mod specific că principala utilizare a aparatului său de măsurare TDS este de a determina dacă sistemul a fost clătit corect după curățarea chimică, comparând valorile TDS ale apei de la rețea cu cele ale apei din sistem.
De exemplu, dacă apa de umplere are o valoare TDS relativ scăzută, dar valoarea TDS a apei din sistem rămâne semnificativ mai mare după curățare, acest lucru poate indica faptul că agentul de curățare, contaminanții dizolvați sau alte reziduuri chimice au rămas în sistem.
Conținutul ridicat de solide dizolvate poate afecta și caracteristicile generale ale apei din sistem, deoarece ionii dizolvați influențează conductivitatea electrică și comportamentul electrochimic. Conductivitatea crește pe măsură ce crește concentrația substanțelor ionice dizolvate.
Prin urmare, testarea valorii TDS calculate poate ajuta la:
Evaluarea măsurii în care un sistem a fost clătit corespunzător.
Compararea apei din sistem cu apa de umplere inițială.
Detectarea modificărilor neașteptate ale conținutului de minerale sau săruri dizolvate.
Identificarea unei posibile contaminări chimice.
Monitorizarea modificărilor apărute după curățare, tratare sau întreținere.
Interpretarea unui rezultat neobișnuit de ridicat al conductivității.
Formarea unei imagini mai cuprinzătoare asupra calității generale a apei din sistem.
Identificarea sistemelor care pot necesita analize chimice suplimentare.
Prin urmare, TDS trebuie evaluat împreună cu parametri precum conductivitatea, clorurile, sodiul, potasiul, calciul, magneziul, sulfații și măsurătorile legate de tratare atunci când se evaluează compoziția chimică generală a apei din sistem.
TDS calculat nu ar trebui, de regulă, evaluat izolat, iar o valoare ridicată nu înseamnă automat că apa din sistemul de încălzire este nepotrivită.
Acest lucru este deosebit de important deoarece și substanțele chimice benefice folosite la tratare contribuie la valoarea TDS. Un sistem tratat corespunzător, care conține inhibitor de coroziune, glicol sau alte substanțe chimice dizolvate folosite la tratare, poate avea în mod legitim o valoare TDS mai mare decât apa de umplere netratată.
Prin urmare, compoziția materialelor dizolvate este adesea mai importantă decât cantitatea totală.
De asemenea, este important să faci distincția între TDS calculat, conductivitate și solide în suspensie:
TDS calculat estimează concentrația substanțelor dizolvate în apă.
Conductivitatea măsoară cât de bine permit ionii dizolvați apei să conducă electricitatea.
Solidele în suspensie reprezintă particulele nedizolvate, precum nămolul, rugina și reziduurile de coroziune.
Prin urmare, un sistem poate avea apă limpede, cu un nivel foarte scăzut de solide în suspensie, dar totuși un TDS ridicat, deoarece sărurile și substanțele chimice dizolvate sunt invizibile.
În schimb, apa puternic contaminată sau cu mult nămol poate conține o cantitate mare de solide în suspensie, fără o creștere proporțională similară a TDS-ului calculat.
Deoarece TDS-ul calculat este derivat din conductivitate, acesta trebuie înțeles și ca o estimare, nu ca o măsurare gravimetrică directă. Relația dintre conductivitate și TDS variază în funcție de ionii prezenți. Recomandările analitice menționează că factorii de conversie pot varia semnificativ în funcție de compoziția apei.
Pentru aplicația Fernox, factorul de conversie utilizat de laboratorul Fernox trebuie, prin urmare, să constituie baza de referință pentru orice valoare calculată sau prag asociat de acceptare/respingere, în locul aplicării unei conversii generice între conductivitate și TDS.
Cea mai utilă interpretare se obține comparând TDS-ul cu rezultatul inițial al apei de umplere, conductivitatea, produsele de tratare cunoscute și rezultatele anterioare ale apei din sistem.
